Multă uimire la ideea că autorităților române le-au trebuit nouă ani să construiască 7km de linie de metrou! Totuși, aleșilor noștri le-au luat peste zece ani să formuleze câteva articole de lege care ar fi putut schimba viețile proprietarilor de apartamente. Și ar fi fost, cu siguranță, mult mai simplu decât construcția unei magistrale de metrou.

Ioana Oancea

Editorul proiectului jurnalistic independent ProblemeLocative.ro

Ele se regăsesc astăzi, cu chiu cu vai, în Legea 196/2018. Chiar dacă nu sunt pe deplin aplicate, faptul că există e, în sine, un pas înainte. Detalii aici: Haos în domeniul locativ: Mii de blocuri din țară nu au încă asociații de proprietari

Aceste articole vorbesc despre obligativitatea asociațiilor de locatari de a se constitui în asociații de proprietari (cu statut juridic) și sancțiuni, în cazul în care nu o fac. Însă Legea 230/2007 (nu mai e în vigoare, a fost înlocuită de 196/2018) nu conținea absolut nimic în acest sens! Timp de peste zece ani – niciun termen și nicio sancțiune celor care funcționau în afara legii. Stat în stat, adică.

La ”umbra” acestui vid legislativ s-a putut face orice. Nimeni nu știe ce, pentru că primăriile nu au avut atribuții în controlarea asociațiilor de locatari. Deci fără controale, fără expertize, fără sancțiuni! Oricărui proprietar care a solicitat controlul primăriei în asociația de locatari, i s-a răspuns sec că nu se poate! ”Doar după ce vă organizați în asociație de proprietari…” era răspunsul standard. Or, președintele și administratorul au avut pâinea și cuțitul! Lor le-a convenit să nu existe niciun control, deci nu au convocat adunările constitutive și nu au depus actele la judecătorii pentru înființarea asociațiilor de proprietari, așa cum cerea legea.

Instanțele, teoretic, nu ar fi putut admite cereri de chemare în judecată pentru că asociațiile de locatari și ”președinții” lor nu aveau calitate procesuală, respectiv calitate de reprezentare. Teoretic, nu poți da în judecată ceva ce nu există, nu-i așa? (V-ați judecat cu vreo asociație de locatari din 2008 până astăzi? I s-au admis cererile de către instanță? Vă rog să îmi scrieți la redacția@problemelocative.ro)

Bineînțeles, în acești zece ani (grosso modo):

– Niciun primar din țară nu a putut suna un parlamentar să îi expună problema și să îi ceară să facă o modificare a legii. Primarii și parlamentarii trăiesc pe planete diferite. Ei nu se întâlnesc vreodată. Când vorbim de funcții, lucrări, parandărăt – de abia atunci se deschid canalele de comunicare…

– În nicio ședință de grup parlamentar sau de partid nu s-a discutat vreodată așa ceva. Acolo se împart posturi, salarii, parandărăt, nu se discută schimbări legislative plicticoase…

– Nicio federație, uniune de asociații de proprietari, etc., nu s-a putut adresa unui parlamentar să îi ceară formularea unei inițiative legislative în acest sens. Totuși, atunci când vor să schimbe legile și să scape de controlul primăriei, să elimine atestatele pentru administratori, aceste entități au uși deschise…

Da, până la urmă, modificarea s-a produs. Dar care sunt consecințele la nivel de țară ale acestei scăpări care a durat zece ani? Dar la nivel uman? Câți oameni au plătit cheltuieli care nu au existat, câți oameni au rămas fără utilități din cauza acestui vid legislativ? Unde am fi fost acum, dacă legea ar fi fost corectată după un an și nu după zece?

Acestea sunt referiri punctuale la legislația în vigoare. Legea are în continuare multe puncte vulnerabile. Dacă vă confruntați cu situații speciale, vă rog – scrieți-mi la redacția@problemelocative.ro!